Despre carte: 1939 / Generalul se uită pe fereastră. Afară îngheață. Un vânt proaspăt scutură felinarele și smulge pălăriile trecătorilor. Prin ușile de sticlă, generalul vede statui înghețate în ipostaze ciudate. Se uită cu privirea, strâmbându-și ochii miopi. Dar mai departe, în adâncul holului, domnește întunericul subacvatic și nu poate distinge decât brațe ridicate, genunchi îndoiți, capete aruncate în sus, piept arcuit. O mulțime de privitori stă lângă uși. Și de ce nu sunt alungați, se gândește generalul. Când sunt privite de pe stradă, trupurile zeilor par albăstrui din cauza amurgului și a sticlei proaste. Privitorii râd. Vânt. Congelare. Zăpadă.